Este
recunoscut din ce în ce mai mult că medierea este una dintre cele mai bune căi
de soluţionare a majorităţii dezacordurilor, ea particularizându-se prin
următoarele avantaje:
• Viteza.
Din momentul în care dumneavoastră şi cealaltă parte (partea adversă) aţi
acceptat să mediaţi, veţi fi programaţi cel mai probabil în câteva zile. Cele
mai multe sesiuni de mediere propriu-zisă (excluzând pregătirile) durează de la
câteva ore la întrega zi, în funcţie de disputa de soluţionat. Prin contrast,
procedura judiciară ia de regulă mai multe luni sau, în cele mai multe cazuri,
necesită ani buni pentru rezolvare. La anumite instanţe durează multe luni sau
chiar ani pentru programarea judecăţii.
•
Confidenţialitatea. Procedura de judecată şi administrarea întregii probaţiuni
în faţa instanţei de judecată este publică, spre deosebire de mediere care se
caracterizează prioritar prin confidenţialitate. Sesiunile de mediere sunt
private, nu există “consemnări publice” ca în instanţe, deci nimeni nu trebuie
să ştie că dumneavoastră aveţi o dispută, în primul rând. Ceea ce se spune
într-o mediere nu poate fi utilizat ulterior în instanţă, iar regulile medierii
interzic mediatorului sau părţilor să dezvăluie înţelegerile realizate în
timpul medierii;
• Costuri
scăzute. În alte ţări există numeroase centre de mediere comunitare non-profit
care soluţionează dispute relativ minore cum ar fi dispute ale clienţilor, ale
vecinilor, de la locul de muncă sau asemănătoare, cu titlu gratuit (pro bono)
sau pentru un onorariu fix. Rezolvarea disputelor private ale societăţilor
comerciale unde se mediază în special clauze, afaceri, contracte sau litigii de
muncă sau alte cazuri în care este vorba de sume considerabile vor fi mai
costisitoare (chiar sute de dolari sau euro pe oră), dar net mai ieftine decât
procedurile în instanţele de judecată. De exemplu, cuplurile ce plătesc pentru
o mediere a divorţurilor circa 100 de euro sau dolari pe oră constată deseori
că ele nu mai cheltuie mii (uneori zeci de mii) de euro sau dolari, cum ar fi
cheltuit într-un proces de divorţ.
•
Corectitudine. În mediere vă croiţi soluţia disputei în acord cu nevoile
dumneavoastră fără ca jurisprudenţa, judecătorul sau instanţa să vă impună
rezolvarea cazului vostru. Mai mult decât atât, dacă veţi considera că soluţia
propusă nu este corectă, nu trebuie să o acceptaţi.
•
Flexibilitate. În mediere, puteţi dezvolta orice aspect legat de disputa ce are
importanţă pentru dumneavoastră. De exemplu, la medierea unui divorţ, un cuplu
poate depăşi reglementările legale stricte cu privire la partajul bunurilor şi
stabilirea custodiei copiilor şi să găsească o înţelegere pe care în mod normal
n-ar fi hotărât-o judecătorul, cum ar fi participarea fiecărui soţ la
activităţile extraşcolare ale copiilor sau cui îi va fi încredinţat câinele
familiei. Multe dispute conţin aspecte nedescoperite sau ascunse, iar medierea
oferă un cadru în care acestea pot fi scoase la suprafaţă, evidenţiate şi
discutate spre a deveni părţi într-o soluţie globală.
• Stresul
redus. Pentru multe persoane mersul la instanţă e copleşitor. Veţi face faţă
unor proceduri complicate, un scenariu de genul “câştigătorul ia totul” şi
frustrarea de a fi dependent de un sistem unde se vorbeşte practic o limbă
străină plină de termeni ciudaţi. Medierea, dimpotrivă, este purtată în limba
comună vorbită, nepretenţioasă şi este condusă în cea mai mare parte chiar de
părţile aflate în dispută.
• Succesul.
Mediatorii independenţi şi serviciile de mediere relevă faptul că în mai mult
de 4 cazuri din 5 părţile sunt capabile să soluţioneze aspectele disputei spre
satisfacţia reciprocă.